Oul pestriț (Panaeolus semiovatus)este unică în felul ei, deoarece, este singura specie din genul Panaeolus care poartă inel; și pe deasupra este și cea mai mare printre suratele sale. Iar privitor la poziția sa taxonomică, micologiștii se ceartă ca orbeții, deoarece nu există nici un consens în această direcție. Unii o consideră ca făcând parte din familia Bolbitaceae-lor, pe când alții susțin cum că ar face parte din familia Strophariaceae-lor. Cum nu este dovedită clar apartenența genurilor Panaeolus și Panaeolina la vreuna dintre familiile mai sus amintite, iar clasificare lor necesită încadrarea lor într-o familie, le voi considera ca și mulți alții (până ce se va clarifica) ca aparținând familiei Bolbitaceae-lor.
Toți micologiștii au acceptat ideea cum că această ciupercă crește pe blega de cal, dar unii dintre ei susțin și idea conform căreia ar crește și pe soluri care au fost recent fertilizate cu bălegar (dar astea implicit duc inapoi la perzența bălegarului și ca atare nu o pot considera ca și opțiune).
În ce privește comestibilitatea, nu există un consens nici aici; unii spun că ar fi comestibilă, alții că ba. Dar privit în ansamblu, ciuperca având carnea foarte subțire și inconsistentă, fiind de talie medie către mică, neavând vreo aromă deosebită și ... crescând doar pe bălegar; cred că o îndreptațește să o etichetez ca fiind necomestibilă (sau cel mult opțională). În unele îndrumare este menționată ca și cauzator de tulburări gastrice, dar fără a fi evidențiat vreun compus chimic în acest sens, nu cred că ne indreptățește să o considerăm ca fiind o ciupercă toxică.
Distribuția: specie saprofită, întâlnită doar în prezența bălegarului de cai, este o ciupercă comună larg răspândită, ce apare solitară sau în grup de la începutul primăverii până toamna târziu (până la îngheț).
Comestibilitatea: necomestibilă (opționmală, fără un gust sau textură deosebită, mediocră).
Sursa:
ciupercomania.blogspot.com/2014/07/oul-pestrit-panaeolus-semiovatus.html 
Acest album nu are incă nici un comentariu.