Lycoperdon perlatum - Casul ciorii

În stadiu tânăr este o ciupercă comestibilă, aromată, care se pretează cel mai bine unui mic dejun cu ouă sau în stare crudă în salate.
Aparatul fructifer: de 2-9 cm înălțime și 2-4 cm grosime, este în formă de pară sau chiar alungită. Inițail de culoare alba, va trece rapid în crem, apoi tot mai închis pînă se face maronie. Suprafața sa este formată dintr-o membrană tare şi friabilă, uşor de înăturat, numită exoperidiu; care este acoperită de niște spini mărunți, 1-2mm înălțime, care dacă sunt îndepărtați, lasă zone inelare cu mici negi pe muchiile acestora. La maturitate se va sparge, formând o gaură centrală numită opercul, prin care va elibera sporii.
Gleba: initial alba și fermă şi uşor spongioasă, se închide la culoare asemenea pălăriei, trecând prin faza de apoasă, gelatinoasă înainte de a se usca complet şi deveni prăfoasă și maronie.
Culoarea sporilor: maronie.
Sporii: dimensiuni de 3-4.5 µm, sunt sferice, cu pereții groși și ornate cu țepi ce pot provoca iritații atât la om cât și animale, dacă sunt inhalate. Basidia este alungiă, în formă de maciucă, conține 4 spori, are dimensiuni de 7–9 x 4–5 μm.
Piciorul: pedunculul (pseudopicioul) de la bază este neted şi acoperit de un strat fin de pulbere asemănătoare cu mătreaţa, iar în partea superioară sunt întotdeauna prezenţi ţepi (aculei) foarte mici, rigizi şi albi, care se detaşează uşor.
Gustul și mirosul: inițil este plăcut dar fără a fi specific, devine acru și acidulate, neplăcut la finalul perioadei.
Proprietăți medicinale: extrasele din această ciupercă prezintă proprietăți antibacteriene și fungicide.
Bioacumulare: este indicatorul ideal pentru măsurarea nivelului de poluare din sol, precum este soluția cea mai potrivită pentru regenerarea solurilor poluate, deoarece are capacitatea de a bioacumula metale grele ca seleniu, mercur … Atenție de unde colectăm aceste ciuperci în scopul consumului.
Distribuția: specie saprofită foarte comună, cu răspândire în întreaga lume, eset întâlnită solitar, în grup sau în cercuri mari în păduri de foioase, rășinoase, prin zone cu iaba, la marginea drumurilor sau în parcuri … uneori chiar pe butuci în putrefactive toată vara și toamna (din iulie până în noiembrie).
Comestibilitatea: comestibilă.
Sursa: ciupercomania.blogspot.com/2015/04/Lycoperdon-perlatum.html