Pălăria, 6-20 cm, relativ robustă şi cărnoasă, la început este globuloasă şi, apoi, convexă sau aplatizată, cu marginea, iniţial, răsfrântă în jos şi, apoi, ridicată şi ondulată larg. Cuticula este netedă, uscată sau lipicioasă pe vreme umedă, cu aspect delicat catifelat. Piciorul, 5-20 cm, este foarte masiv, consistent, globulos sau în formă de pară şi având pe suprafaţă o reţea roşie foarte fină. Porii sunt foarte mici şi rotunzi. Tuburile, galbene, sunt lungi, înguste şi libere. Carnea este destul de densă, cu miros delicat şi gust dulceag. Coloritul pălăriei variază între galben-maroniu şi măsliniu sau brun-închis, deseori cu marginea galben-roşcată. Porii şi tuburile se colorează, când sunt atinşi, în albastru-verzui. Piciorul este gălbui, cu pete roşii la mijloc şi verzi la bază. în contact cu aerul, carnea se colorează rapid în bleu şi, apoi, în bleumarin. Creşte, fie în pădurile de foioase, fie în cele de conifere, în special acolo unde este mult soare. De la câmpie la munte. Vara-toamna. Se aseamănă mult cu alte specii din acest gen, cu aceleaşi caracteristici în ce priveşte comestibilitatea: Boletus erythropus şi Boletus queletii. La aceasta din urmă, piciorul nu are reţeaua caracteristică. Este o ciupercă de bună calitate alimentară, cu condiţia să fie fiartă corespunzător. Crudă sau insuficient fiartă, este relativ toxică şi poate provoca tulburări gastrointestinale neplăcute.
Sursa:
www.eukarya.ro/enciclopedie/regnul-fungi/boletus-luridus-buretele-vrajitoarei 
Acest album nu are incă nici un comentariu.